In Memoriam – Harald Siegmund – 03.02.2013
Duminica 03.02.2013, in capela Centrului parohia Bunavestire-München, a avut loc slujba de pomenire pentru pastorul Harald Siegmund, personalitate marcanta a exilului romanesc din capitala Bavariei.
La inceputul slujbei de pomenire, parintele Simion Felecan, prieten apropiat al familiei Siegmund, a prezentat personalitatea celui plecat in lumea vesniciei, evidentiind cele patru mari calitati ale personalitatii defunctului: cea preoteasca – ca pastor al Bisericii Evanghelice; calitatea exceptionala de scriitor; dimensiunea de luptator pentru adevar si dreptate, pentru care a platit cu ani grei de inchisoare in timpul regimului communist, si cea umana, de prieten devotat si constant, de suflet ales si nobil, calitate de care s-au bucurat toti cei care au trecut prin viata sa in cei 81 de ani de viata.
Dar, cea mai completa si mai frumoasa caracterizare i-a facut-o colegul sau de celula, Monahul de la Rohia – eminent scriitor si om de cultura – Nicolae Steinhardt care, in celebra sa carte Jurnalul Fericirii ii face urmatorul portret: “Bruder HARALD SIEGMUND – caci asa il cheama, indeajuns de wagnerian – se dovedeste dintr-odata a fi minunea aceea pe care puscariasului ii este rareori dat s-o intalneasca, dar de la care, cand da de ea, afla ce poate fi bucuria: e curajos, e mandru, de neinfricat, politicos ca in salonul printului de Conti (…) mereu zambitor si demn… bine dispus, niciodata somnoros ori posac, doritor si gata in orice clipa sa invete orice, sa discute, sa asculte, sa povesteasca, sa comunice tot ce stie: un domn, un nobil, un erou.” (Nicolae Steinhardt, Jurnalul Fericirii, p.31-33)
In incheiere s-a amintit si faptul ca parintele Harald Siegmund nu l-a uitat pe fostul sau coleg de celula, vizitandu-I mormantul de la Rohia intr-un pelerinaj prin Romania, in vara anului 1992, insotit fiind de sotia sa Elisabeta si de familia Olga si Simion Felecan.
“Acum m-am odihnit si am aflat usurare multa …”
