20 de ani de la înfiintarea Mitropoliei Ortodoxe Române a Germaniei, Europei Centrale si de Nord,
căreia, noi cei din diaspora îi spunem simplu si frumos: Mitropolia noastră
În urmă cu 20 de ani, în 16.01.1993, la München, a avut loc un eveniment important pentru românii ortodocsi din diaspora europeană, dar si istoric pentru Biserica Neamului; înfiintarea Mitropoliei Ortodoxe Române pentru Germania si Europa Centrală, actuala Mitropolie Ortodoxa Romana pentru Germania, Europa Centrala si de Nord, cu resedinta in Nürnberg.
Acest moment fericit a venit ca o încununare, ca o implinire dupa atatia ani de grele suferinte, instrainare, singuratate, dezbinari, tradari si umilinte, dar si un lung sir de evenimente si confruntari care s-au succedat pe parcursul mai multor ani; consfătuiri preotesti, consultări cu grupuri de credinciosi, cu reprezentanti ai unor asociatii românesti, cu personalităti din tară si din Diaspora.
Dupa evenimentele majore petrecute in decembrie 1989, in Diaspora romaneasca a urmat o perioada plina de convulsii si framantari in cautarea unor repere care sa limpezeasca apele atat de tulburi ale unei diaspore dezbinate.
Se simtea imperios nevoia unui dialog fratesc pentru a se intra in normalitate, in firescul vietii. Desigur, noi preotii eram primii chemati sa facem acesti pasi in cautarea celor mai optime solutii pentru comunitatile romanesti pe care le pastoream .Prea eram divizati si incrancenati unii impotriva altora.
Constienti fiind de importanta momentului, dar si de dificultatile ce ne stateau in fata, am pornit la drum, pentru ca inceputul trebuia facut.
Cu aceasta incarcatura de sentimente si idealuri curate, marcati profund de evenimentele din Romania, inca in plina desfasurare, ne-am adunat un grup de preoti si credinciosi la Heidelberg, unde s-a facut o slujba de pomenire pentru Alexandru Ioan Cuza-Domnul Unirii.
Aceasta intalnire frateasca a fost inceputul urcusului unui munte al sperantelor inca neimplinite.
Dupa acest moment, motivat doar de bune intentii, a trebuit sa treaca o perioada destul de lunga pana sa se infiripeze un nucleu constant de preoti si credinciosi care sa-si armonizeze gandurile si lucrarea in vederea unor pasi concreti spre unitatea mult dorita si atat de necesara.
Prima intalnire importanta, cu efecte benefice, a avut loc la Köln in 29 februarie 1992.
A urmat apoi intalnirea de la Aachen – Caterina de Siena-Astenet, unde timp de mai multe zile, cu rabdare si interes major, dar si cu responsabilitate s-a analizat situatia reala a parohiilor romanesti propunîndu-se, in incheiere, continuarea acestui dialog fratesc sub deviza: ”Nu unii la altii, ci unii spre altii…si toti impreuna”.
Desigur, pe parcurs, evenimentele au avut o evolutie suficient de sinuoasă datorată în primul rând deosebirilor de vederi dintre anumite grupuri, dependentelor canonice dintre parohii, conceptiilor si mentalitătilor care s-au format in cei aproape 50 de ani petrecuti in exil si, desigur, intereselor personale sau de grup. Toatea cestea si multe altele au reprezentat un impediment major in solutionarea problemelor cu care ne confruntam atunci. Pana la urma, sentimentele fratesti , interesele comune si intelepciunea celor multi au dus spre cea mai buna solutie: unitatea spiritual-canonica a Diasporei in cele doua Mitropolii, de la Nürnberg si Paris, cu episcopiile sufragane infiintate ulterior. Procesul spre unitate n-a fost deloc usor, dar astazi constatam cu satisfactie ca impreuna-lucrare a noastra a dat roade iar viata spirituala a romanilor ortodocsi a intrat in matca fireasca, desigur, cu mici exceptii. Exceptia o constituie cele 4 parohii romanesti care se afla inca sub jurisdictia canonica a Mitropoliei grecesti din Germania. Constatam cu regret ca timp de 20 de ani reprezentantii superiori ai Mitropoliei noastre nu au gasit caile optime pentru a aduce in sanul Bisericii Mama, respectiv in structura canonica a Mitropoliei noastre, aceste parohii cu preoti si credinciosi vrednici.Ei sunt frati de-ai nostri si locul lor firesc ar fi alaturi de noi.
În acesti 20 de ani de cand a luat fiinta Mitropolia noastra, cele doua institutii bisericesti majore -Mitropolia de la Nürnberg si cea de la Paris – s-au dezvoltat peste asteptari datorita in primul rand exodului fara precedent al confratilor nostri romani in toate tarile Europei Occidentale.
In cadrul acestui „fenomen istoric”, rolul Bisericii, misiunea ei sfanta a iesit si mai mult in evidenta. Odata plecati din tara, romanii, au avut nevoie de pastori sufletesti pentru a nu-si pierde credinta staramoseasca, pentru a purta cu ei valorile spirituale si morale ale Neamului.
Se pare, insa, că pentru unii nici astăzi, dupa atatia ani, adevărul privitor la istoria Mitropoliei noastre nu este cunoscut. Poate nu se vrea cunoscut atîta timp cât pe pagina oficială a Mitropoliei se pastreaza de ani de zile un „istoric” tendentios si subiectiv care sfideaza adevarul.
Înca de la aparitia acestui material pe pagina Mitropoliei, nemultumiti de continutul sau , preotii si credinciosii care au infiintat Mitropolia, cunoscători ai adevărului prin participarea si implicarea lor directă, au reactionat prompt solicitînd I.P.S. Serafim să-l retragă de pe pagină deoarece nu corespunde adevarului.
La cererea insistenta a pr.Simion Felecan, a Dlui. Dr.Nicolae Stroescu Stînisoară si a membrilor consiliului de la parohia Bunavestire din München,( unii redactori la radio Europa Libera ), textul a fost „revizuit”, însă de asa natură încat pur si simplu au dispărut din text numele persoanelor -preoti si credinciosi- care au înfiintat Mitropolia.
Ba mai mult; din textul postat pe pagina reiese că Mitropolia n-a fost înfiintată prin vointa si stradania parohiilor, preotilor si credinciosilor din Diaspora, ci prin hotarari venite de la Bucuresti, ceea ce este complectamente fals si neadevarat.
Logic vorbind, care dintre cei 7 preoti, initiatori si promotori ai ideii de unitate, ar fi acceptat vreodata dispozitii si hotarari venite din alta parte, atata timp cat toti cei 7 preoti si delegatii parohiilor lor plecasera din tara motivati de atmosfera securisto-comunista care patrunsese in „corpul sfant” al Bisericii, prin voia sau nevoia multora dintre superiorii Bisericii.
Adevarul este ca, Mitropolia, a fost înfiintată în Germania prin vointa si hotărîrea preotilor si a credinciosilor. Sf. Patriarhie multumita de pasul pe care Diaspora doreste sa-l faca, pentru a nu stirbi unitatea spirituala a neamului, a primit cu satisfactie si bucurie hotararile luate in Germania, acordand cu generozitate si satisfactie binecuvantarea de functionare a noii Mitropolii. .Patriarhia Romana, in situatia de atunci, era bucuroasa de orice initiativa care ar fi putut imbunatati imaginea, deloc favorabila, a multor slujitori din elita Bisericii.
Astfel ,in urma multor sesizari facute I.P.S.Serafim, ni s-a recomandat să facem noi, fondatorii, un istoric „asa cum credem de cuviintă”. Or, istoria nu se scrie după cum crede cineva de cuviintă. Istoria se scrie de istorici si nicidecum de cei ce fac istoria.
Răspunsul nostru a fost cît se poate de firesc: „nu noi suntem chemati să scriem ceea ce am facut. Noi am făcut ceea ce am crezut că este necesar si ceea ce s-a putut face în împrejurările date. Istoricii sunt cei chemati să scrie, obiectiv si fără părtinire, istoria acestei mitropolii, pentru că nimic nu este mai important decît adevărul”.
Anul 2013 fiind un an jubiliar,- 20 de ani de la înfiintarea Mitropoliei si tot 20 de ani de la alegerea I.P.S.Serafim ca Întîistătător al ei-, am considerat de datoria noastră să readucem în memoria credinciosilor nostri acele momente unice prin importanta si valoarea lor istorică, momente de bucurie sfântă, de entuziasm si impliniri care au marcat profund viata multora dintre noi.
Pentru cei doritori să cunoască momentele importante si cursul autentic al evenimentetelor care au dus la înfiintarea Mitropoliei noastre, redăm mai jos cîteva date importante, care vorbesc de la sine:
Heidelberg: 15 ianuarie 1990
Slujba de pomenire pentru Domnul Unirii Alexandru Ioan Cuza .Prima intalnire a preotilor dupa evenimentele din decembrie 1989 in cadrul careia se discuta problemele stringente ale Comunitatilor romanesti din Diaspora.
Köln: 29 februarie 1992
Prima intalnire consultativa la care participa preoti din Germania, Franta si Belgia.
Astenet-Aachen: 1-2 mai 1992
Se constituie „Grupul de initiativa pentru unitatea spirituala si canonica a diasporei europene”.
Bonn: 20 mai 1992
Se aduce la cunostinta preotilor romani „scrisoarea patriarhala”, primita de la Sanctitatea Sa Bartolomei I -Patriarhul Ecumenic de Constantinopol-. in care se specifica:”comunitatile ortodoxe romane din de Dumnezeu pazita Eparhie a I.P.S.Voastre, care pana acum se aflau sub jurisdictia I.P.S.Arhiepiscop Gheorghe de Eudociada, ca si crestinii romani (din Germania) fara o conducere duhovniceasca si protectie pastorala”, prin hotarare sinodala unanima, sunt supuse (comunitatile romanesti), jurisdictiei I.P.S.Voastre iubite, fiind arhiereul canonic al Scaunului nostru Ecumenic in Germania”. In baza acestei scrisori, I.P.S.Augustinos solicita preotilor si credinciosilor romani sa-si clarifice apartenenta canonica;cei ce doresc, pot sa intre sub jurisdictia Mitropoliei pastorita de I.P.S.Sa, iar cei nu doresc aceasta varianta sunt liberi sa-si caute propria jurisdictie.
Freiburg: 28 mai 1992
Fosta episcopie de Freiburg -episcopie nerecunoscuta canonic -se desfiinteaza prin hotararea Consiliului eparhial.
In urma acestei hotarari preotii cu parohiile lor se despart in doua grupuri: trei preoti accepta jurisdictia canonica a mitropolitului Augustinos -mitropolit grec, reprezentantul canonic al Patriarhiei de Constantinopol-, si alt grup de sapte preoti careopteaza pentru infiintarea unei episcopii romanesti.
Berlin: 6-8 iunie 1992
„Grupul de initiativa” cauta solutiile optime pentru infiintarea unei episcopii romanesti, cu resedinta la Berlin.Se fac investigatii, in Berlin si Bucuresti, cu privire la statutul juridic al fostei biserici romanesti din Berlin.
Königswinter (Bonn): 2-4 octombrie 1992
Grupul de initiativa discuta despre noua structura canonica a viitoarei eparhii. La aceasta consfatuire au participat preoti din toate structurile canonice existente la acea data, veniti din Framta, Italia, Austria, Belgia, respectiv Germania.
Königswinter(Bonn): 16-18 octombrie 1992
Analizandu-se toate aspectele privitoare la dependenta canonica, in cele din urma se opteaza pentru dependenta canonica de Biserica Mama, pastrandu-si autonomia din punct de vedere administrativ si financiar.
München: 16 ianuarie 1993
Se constituie Adunarea eparhială care hotărăste înfiintarea Mitropoliei.
Redam mai jos componenta delegatiilor la aceasta Adunare eparhiala:
Parohia Buna Vestire München:
Preot paroh Simion Felecan
Prof.Dr.Constantin Nagacevschi
Dr.Nicolae Stroescu Stanisoara
Emil Frumosu
Parohia Aachen:
Preot paroh Alexandru Pop
Prof.Octavian Marc
Ing.Emil Mateias
Mircea Giurgiu
Parohia Viena:
Preot paroh Dr.Nicolae Dura
Rusalim Ghincea
Tascu Cunea
Parohia Siegen:
Preot paroh Liviu Daraban
Stelian Ceapa
Ion Ciobanu
Parohia Köln:
Preot paroh Lazar Mitu
Gheorghe Savin
Nicolae Toma
Parohia Regensburg:
Preot paroh Alexandru Campeanu
Cristian Iordache
Prof.Cristian Istratescu
Parohia Berlin:
Preot paroh Lucian Parjol
Arthur Bayer
Dorin Alexandru Ionita
Parohia Salzgitter:
Preot paroh Dr.Vasile Florea
Ion Suca
Daniela Steinmann
Parohia Hamburg:
Preot paroh Dr.Miron Dan
Preot Gabriel Cernauteanu, cu mandat de reprezentare-Hamburg
Paraschiva Alexe
Adunarea eparhiala voteaza noul Statut al Mitropoliei,
alege prin vot deschis pe noul mitropolit in persoana P.C.Dr.Ioan Caraza -profesot la institutul Teologic din Bucuresti, care zefuza aceasta demnitate .
Bucuresti: 19-23 ianuarie 1993
Patriarhia Română acordă binecuvantarea de functionare a nou infiintatei Mitropolii si il desemneaza ca arhiepiscop interimar pe I.P.S. Dr.Nicolae Corneanu.
La Palatul Patriarhal se constituie comisia pentru intocmirea Statutului de functionare a noii Mitropolii.
Din comisie au facut parte: I.P.S.Daniel Ciobotea -mitropolitul Moldovei, P.C.Constantin Parvu -vicar patriarhal, P.C.Alexandru I. Stan profesor de drept canonic si P.C.Simion Felecan delegat din partea nou infiintatei mitropolii.
Astenet-Aachen: 7-8 mai 1993
I.P.S.Dr.Nicolae Corneanu împreună cu consiliul eparhial, semnează si înaintează actele oficiale către autoritătile germane pentru obtinerea aprobarii de functionare a Mitropoliei.
Bucuresti: 6-11 octombrie 1993
Sf.Sinod ia act de hotararile de la München si aproba infiintarea Mitropoliei.
In aceeasi sedinta a Sf.Sinod, in prezenta delegatiei din Germania compusa din Pr.Simion Felecan si Dl.Dr.Alexandru Dinca, Sf.Sinod propune pe P.S. Dr.Serafim Joanta -episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului -pentru postul de mitropolit al Mitropoliei Germaniei si Europei Centrale.
Aachen: 15 noiembrie 1993
Autoritatile germane acorda dreptul de functionare a nou infiintatei Mitropolii romanesti.
Aachen: 16 octombrie 1993
Adunarea eparhiala alege cu unanimitate de voturi pe P.S.Dr.Serafim Joanta ca arhiepiscop si mitropolit.
Bucuresti: 12 ianuarie 1994
Sf.Sinod valideaza alegerea I.P.S.Serafim ca arhiepiscop si mitropolit.
München: 05 iunie 1994
In catedrala lutherana St.Lukas are loc ceremonia de înscăunare a I.P.S. Serafim Joanta.
La aceasta ceremonie solemna au participat: I.P.S. Daniel Ciobotea -mitropolitul Moldovei si Bucovinei, P.S.Teofan -episcop vicar patriarhal, 57 de preoti, personalitati din tara si diaspora, reprezentanti ai autoritatilor germane, delegati ai Bisericilor din Bavaria… si peste 1000 de credinciosi.
La acest popas aniversar dorim Mitropoliei noastre si tuturor celor ce o slujesc cu vrednicie si daruire crestineasca
cu roade bogate spre bucuria si mantuirea tuturor.
Slavă lui Dumnezeu pentru toate câte ne-a dăruit nouă!
Protoiereu Simion Felecan