Consacrarea locului pentru biserica Sfanta Maria din München, 25 mai 2014

Consacrarea locului pentru biserica “Sfanta Maria” din München
25.mai 2014

Traim cu totii un moment sublim, un moment asteptat de atata vreme, cu atata rabdare si speranta. Am ajuns ziua binecuvantata in care ne-am adunat cu totii, clerici si credinciosi, pentru a sfinti acest loc unde va fi ridicata biserica “Sfanta Maria”, biserica noastra parohiala.

Incepand din aceasta zi locul acesta capata o dimensiune si o importanta deosebita.
Incepand cu aceste clipe, locul acesta nu mai este o simpla fasie de pamant, ci locul unde a pasit Atotputernicul Dumnezeu pentru a ne binecuvanta, pentru a fi si mai aproape de noi.
Aici, Parintele nostrum ceresc a sapat astazi o Fantana adanca, mai adanca decat cea a Patriarhului Jacob, unde nu peste mult timp vom veni sa bema “apa cea vie” a harului lui Dumnezeu.
El, Atotbunul si Atotputernicul, Cel necuprins de gand si de cuvant, a venit la dorinta noastra, la rugamintile si rugaciunile noastre, a coborat aici in mijlocul noastru pentru a fi mai aproape de noi, pentru a fi impreuna cu noi…Si-a ales aici loc de Casa pentru Sine si pentru noi toti.
Sa ne minunam si sa ne bucuram cu totii de aceasta lucrare sfanta!

Incepand de astazi, din aceste momente, locul acesta este loc sfant, vatra binecuvantata de spiritualitate crestineasca nu numai pentru noi romanii, ci petru toti cei ce cred in El, pentru toti cei se vor inchina in biserica ce se va inalta aici.

Cand am facut deschiderea Centrului parohial spuneam ca, in trecut, acest loc a fost o gara, o halta pentru calatorii din acest cartier, un loc unde s-au petrecut adevarate drame, dar si multe momente de bucurie; unde s-au despartit oameni dragi si nu s-au mai vazut niciodata, iar altii s-au asteptat aici pe peron, s-au conoscut si poate nu s-au mai despartit pana la moarte.

Astazi, acest loc devine o mare poarta, dar nu orice poarta, ci o poarta a Raiului, un loc sfintit unde oamenii se vor intalni cu Dumnezeu prin botez, se vor unii prin taina cununiei iar altii vor intra in comuniune, in taina iubirii crestine prin participarea la dumnezeiestile Liturghii, iar altii poate vor pleca in vesnicie.

De azi inainte, din acest loc nu se mai pleaca decat catre cer, spre cele inalte.

Punem astazi aici in pamant bobul curat si sanatos al credintei noastre, pentru ca el sa creasca si sa dea rod insutit si inmiit.
Dar odata cu el punem si idealurile noastre, sperantele noastre, dragostea noastra; punem aici si neputintele noastre, pacatele noastre, necazurile noastre…toate le adunam aici la picioarele lui Iisus rugandu-L sa faca cu ele ce stie El de cuviinta , in marea Sa milostivire.

Le ingropam aici sub talpa bisericii pentru ca, din toate acestea, sa rasara numai ceea ce este bun si sanatos, ceea ce e placut voii Sale.

Va marturisesc din nou: ce minunata clipa traim noi astazi! S-o imprimam adanc in memoria si in sufletele noastre si s-o transmitem cu sfintenie urmasilor noastri, acestor copilasi care se joaca in jurul nostrum, in lumea lor sublime, fara sa realizeze importanta si taina acestui moment unic.

Bucurati-va si dvs. stimati vecini. Niciodata n-ati visat ca va sosi un moment in care veti devein vecini cu Dumnezeu, ca va sosi clipa in care Bunul Dumnezeu v-a veni sa-Si faca casa langa casa dumneavoastra. De astazi inainte sunteti vecini cu Dumnezeu, aveti casa langa casa lui Dumnezeu. E o mare onoare si o nespus de mare binecuvantare si pentru noi, dar si pentru dumneavoastra.

De multe ori suntem martorii unor evenimente care ne scapa, trec neobservate.

In urma cu peste o mie de ani, pe meleagurile de astazi ale tarii noastre, Romania, veneau grupuri, grupuri de familii de sasi , de germani din tara dvs..
E greu sa spunem astazi de ce veneau, dar nici intr-un caz nu veneau de prea mult bine.

Astazi, iata-ne pe noi, romanii, veniti cu miile in tara dvs. din aceleasi motive: in cautarea unei vieti mai fericite, in cautarea unei vieti mai bune.
Ce fenomen poate sa fie acesta? Ce lucrare dumnezeiasca?

Un lucru e cert: toti suntem ai lui Hristos, si El vine cu noi oriunde mergem. El nu ne lasa singuri.“Eu sunt cu voi pana la sfarsitul veacurilor”
Iata-L, este si acum in mijlocul nostru al tuturor:romani, germani sau de alte nationalitati.

Noi traim aceste realitati dar ne este greu sa intelegem taina acestei lucrari extraordinare. De unde sa stim noi taina randuielii Sale.?

Crucea pe care am pus-o astazi ca semn al bisericii noastre are o semnificatie aparte.
Crucea aceasta am adus-o de la mormantul ctitorului acestei biserici, credinciosul Johann Christian Kunst.

Crucea aceasta am luat-o de la mormantul Dlui Johann Christian Kunst care n-a mai apucat sa se bucure de acest moment binecuvantat.
El impreuna cu distinsa Doamna Dr. Marioara Kunst , indemnati de bunul Dumnezeu au hotarat sa ctitoreasca o biserica romaneasca.
Va veti intreba desigur: ce i-a determinat pe acesti credinciosi sa faca acest gest nobil, sa-si lase truda vietii lor romanilor din München?

Povestea acestei fapte marete este cu adevarat cutremuratoare.
V-o spun in cateva cuvinte: In 1945, Dl Kunst avea 19 ani si a fost capturat de trupele sovietice pentru a fi deportant in Uniunea Sovietica. Pe drum a avut fericirea sa intalneasca doi soldati romani care afland ca este din Romania,ca vorbeste romaneste intr-o noapte l-au facut pierdut si astfel l-au salvat de la moarte.
Fapta aceasta a ramas adanc imprimata in sufletul si constiinta sa.

In noaptea de Inviere a anului 1995 , in biserica St.Lukas, am anuntat dorinta noastra de a construi o biserica romaneasca in München. Printre credinciosi se afla si familia Dr. Marioara si Johann Christian KUNST. La incheierea slujbei au venit la mine si mi-au spus:parinte noi dorim sa facem aceasta biserica.

Iata in ce mod miraculos lucreaza Bunul si Milostivul Dumnezeu!

De aici a inceput totul. De atunci si pana astazi au trecut ani multi, dar Dumnezeu a lucrat in sufletele noastre iar astazi Bunul Mantuitor a pasit pe acest loc, pentru a ramane permanent in mijlocul nostru.
Speram ca pana la sfarsitul acestui an sa putem privi biserica uitandu-ne spre cer, adica privind-o gata inaltata, asa cum o avem déjà inaltata in sufletele noastre.

Va multumesc tuturor pentru prezenta, pentru gandurile si sentimentele alese pe care le-ati impartasit astazi impreuna cu noi, pentru sprijinul pe care ni l-ati acordat si speram ca ni-l veti acorda si in viitor.

Bunul Mantuitor sa ramana pururea cu noi, iar Sfanta Fecioara Maria sa fie ocrotitoarea noastra.
Amin.

Preot paroh,

Simion Felecan